Cu ce i-am gresit lui Marius Tuca?

Nu imi gasesc cuvintele potrivite pentru a putea descrie ce am simtit cand mi-au cazut ochii pe editorialul lui Marius Tuca din Jurnalul National de ieri. Nu pot sa imi dau seama cu ce i-am gresit. Poate reusiti voi. Iata articolul:

“DESPRE BLOGGERI

Cei mai mulţi dintre ei şi-au făcut bloguri ca să facă şi ei ceva, neînţeleşi, dar mai ales frustraţi, s-au lăsat duşi de modă, de trend, ca nişte mici servitori ai globalizării, umili şi gata să sară de gîtul primului concept care să-i scoată din anonimat, arată ca nişte arătări scoase pentru întîia oară la lumină, cu poze care vor să-i înfăţişeze fie sexy, fie intelectuali, bloggerii din România nu sînt altceva decît nişte rîme care au ieşit la suprafaţă fără să aibă ceva de spus, gata să inunde spaţiul cu banalităţi şi originalităţi ştiute şi vehiculate de toată lumea, un fel de masturbare comună, dar vîndută pe afiş ca un mic secret care ne va schimba filozofia de viaţă, fără inspiraţie şi fără talent, cei mai mulţi dintre ei, ca să nu zic toţi, se cred victime ale sistemului, cînd, de fapt, nu sînt altceva decît nişte victime ale incompetenţei proprii, nişte onanişti ca toţi onaniştii care se ascund la adăpostul anonimatului şi îi comentează pe alţii doar că pe ei îi apără poza studiată, poza care ţine loc şi de cuvinte, şi de idei, şi de imaginaţie, bloggeri ca să fie bloggeri, bloggeri ca să fie şi ei ceva, bloggeri ca să nu fie nimic, bloggeri de dragul de a se întoarce şi ei de undeva şi de a pleca în altă parte, bloggeri ca să se ascundă de ei şi să-i vadă ceilalţi, bloggeri ca să nu li se vadă sufletul mic şi ego-ul mare, bloggeri de teama de a nu mai sta doar cu ei, ei cu ei, bloggeri ca să epateze, să impresioneze, bloggeri ca să blogheze, bloggeri doar ca să scape de rosul pe dinăuntru al meschinăriei, bloggeri.

Cei mai mulţi dintre ei care n-au avut niciodată nimic de spus, bloggeri pentru nimeni, bloggeri între ei, bloggeri pentru ei, bloggeri ca să nu li se vadă caracterul, bloggeri plutind undeva între discreţia şi indiscreţia lumii, bloggeri la discreţia tuturor, bloggeri la discreţie, bloggeri la kilogram, bloggeri la borcan, bloggeri la cutie, bloggeri la legătură, bloggeri plutind în deriva propriilor conştiinţe, sperînd că într-o bună zi o să răsară soarele şi pe blogul lor fără să ştie că ce e blog ca blogul trece, iar soarele răsare doar să aducă lumină şi niciodată glorie…
“

Nu pot sa-i spun lui Marius Tuca (Show) decat un singur lucru: Bine ca esti tu destept!

Fan Sorin Oprescu

Da sunt. Si nu ma feresc sa o spun nimanui. Si tocmai de aceea va propun tuturor celor care simtiti la fel(bucuresteni sau nu) sa afisati acest logo pe blogul vostru pe toata perioada campaniei electorale.

Bafta multa, doctore!

Un alt primar pentru Sătmar!

Cam despre asta a fost vorba in ultimele 2 saptamani in care am cam disparut din peisajul bloggeristic si tot cam despre asta va fi vorba si in urmatoarele 4 saptamani. Promit sa incerc sa va tin la curent dar nu promit foarte multe postari in aceasta perioada pentru ca voi fi destul de ocupat. Bafta multa tuturor candidatilor PSD din tara si la fel de multa si candidatului independent Sorin Oprescu.

Pana una alta, IN EXCLUSIVITATE, SENZATIONAL si IN DIRECT (ca sa citez un clasic in viata) va prezint imnul oficial de campanie al doctorului Coica - candidatul PSD la Primaria municipiului Satu Mare.

Daca cumva playerul wordpress-ului nu functioneaza puteti sa il ascultati pe Trilulilu facand click aici.

“Sistemul” vs Oprescu

“Biroul Electoral Municipal a respins candidatura lui Sorin Oprescu pentru Primăria Capitalei, doctorului lipsindu-i 365 de semnături după ce i-au fost invalidate 4.982 de semnături dintre cele depuse.”

Nu vad ce s-ar mai putea comenta la stirea asta pentru ca banuiesc ca este evident pentru oricine “Cum”, “Cine” si “De ce”. Pot doar sa spun ca sunt alaturi de Sorin Oprescu chiar daca de la foarte mare distanta si ca sunt sigur ca mai exista cel putin cateva sute de mii ca mine. Curaj, doctore!

Update
Pana la urma s-a facut drepate. Mai multe detalii puteti citii la fratele Bibliotecaru. Felicitari domnule Oprescu si multa multa bafta!

Despre sau contra PSD?

Cineva m-a intrebat recent, de ce nu mi-am numit blogul “Contra PSD”. Ideea m-a pus putin pe ganduri. Asa o fi oare perceput blogul meu sau este vorba despre un caz izolat? Voi ce parere aveti, reflecta numele blogului continutul sau?

La multi ani!

Conform celor declarate de el insusi, Ungurul sarbatoreste azi o preafrumoasa varsta pe care a refuzat sa ne-o declare pana la inchiderea editiei. Cu aceasta ocazie ii dedicam un tort de frisca alba cu 3 trandafiri rosii si ii uram viata lunga si plina de impliniri, ani cat mai multi alaturi de pesedistii bihoreni si cel putin la fel de multi in blogosfera romaneasca.

Deci, Bruxelles

Pe langa ca sunt un blogger relativ lenes nu sunt in stare sa scriu nici macar pe jumatate la fel de frumos precum au facut-o Gabriela, Cathy sau Suzzy. Am totusi o minima calitate. Reusesc sa nu m-apuce chiar ceasul al doisprezecelea(acu, de exemplu e 12 fara un sfert).
Deci, revenind la subiect, pot sa spun ca a fost o experienta pe cat de interesanta pe atat de placuta. Pe foarte multi dintre cei cu care m-am intalnit acolo ii cunosteam intr-un fel sau altul(de pe blog, din ziar sau de la televizor) dar a fost prima data cand am putut sa le strang mana si sa-i privesc in ochi. Si har domnului, am avut ce privi.
O sa profit de ocazie ca sa le multumesc celor doua doamne de mai sus, in primul rand pentru invitatia facuta si in al doilea rand pentru faptul ca la intoarcere, bateriile mele socialiste care la un moment dat dadeau semne ca ar fi pe terminate erau complet reincarcate.

Habemus candidatus!

Crina, care deja a acoperit subiectul, s-ar putea sa zica “Noa, buna dimineata!” dar tin sa-i precizez ca am scuza unui drum de Berlin si a unei raceli crunte importate de acolo. Revenind la subiect se pare ca in sfarsit minunea s-a intamplat. A reusit in sfarsit toata lumea sa se convinga (sau sa fie convinsa) ca “He’s the chose one”. Unora le-a luat cam mult, suspect de mult dupa parerea mea, dar vorba ceea: “Mai bine prea tarziu decat niciodata”. In sfarsit echipa de campanie si-a primit candidatul pe care si-l dorea. Tot ce mai avem de facut acum e sa castigam.
Avem un candidat “nemurdaribil”, dupa parerea mea, asa ca vom avea nevoie de o strategie bazata pe cat mai multi atacanti si eventual cativa mijlocasi. De portar nu cred ca avem nevoie de loc. Soarta meciului va fi cu siguranta decisa de mobilizarea galeriei. Daca vom reusi ca cel putin in repriza a doua sa ii aducem in numar cat mai mare la stadion atunci probabil ca vom castiga, altfel s-ar putea sa avem probleme. Postul de sef de galerie devine astfel cel putin la fel de important ca cel de antrenor principal. Este insa oare cineva pregatit sa preia acest post?

Sindromul Guillain Barre

Sau polineuropatia demielinizantă inflamatorie acută este o boala a sistemului nervos periferic din categoria bolilor rare. Pe scurt este o boala cu o evolutie extrem de rapida in care, dintr-un motiv inca nedescoperit, sistemul imunitar ataca invelisul protector al nervilor(mielina) distrugandu-l. In doar cateva zile pacientul poate sa ajunga de la niste banale intepaturi si furnicaturi in degete la paralizia completa fiind necesara internarea sa la o sectie de terapie intensiva pentru a-i putea fi asigurata(in primul rand) functia respiratorie. Urmeaza apoi o stare de platou(de la cateva saptamani la cateva luni) in care nu se intampla nimic si in care pacientului trebuie sa-i fie asigurate toate functiile vitale pe cale artificiala. Datorita faptului ca sistemul nervos central(creierul si maduva spinarii) nu sunt afectate, in toata aceasta perioada pacientul este constient desi de multe ori nu poate nici macar sa isi deschida ochii. Daca pacientul reuseste sa depaseasca starea de platou el trece apoi in faza de recuperare in care nervii se refac si permit din nou transmiterea impulsurilor nervoase catre muschi. Aceasta faza poate sa dureze de la cateva luni la cativa ani pacientul fiind nevoit sa reinvete sa-si foloseasca fiecare muschi.

Am facut toata aceasta introducere pentru a va putea explica scopul vizitei mele la Berlin. Exista o fundatie internationala care de aproape 30 de ani ofera suport si informatii pacientilor suferind de sindromul Guillain Barre si de variantele acestuia. Ca urmare a unei succesiuni de intamplari cu care nu o sa va plicisesc mi s-a propus sa devin reprezentantul acestei fundatii in Romania. In perioada 28-30 martie a avut loc la Berlin o intalnire a Fundatiei cu noii reprezentanti din Africa de Sud, India, Israel, Romania, Spania si Turcia. Cam asta a fost scopul vizitei mele in orasul lui Marlene Dietrich. Cu conditia sa le si primesc, promit sa revin cu poze.

Off for four days

Ca sa nu ma las mai prejos decat Crina o sa dau si eu o tura pana in orasul vizitat de ea pe la inceputul lunii martie. Va zic, ca nu cumva sa ma dea cineva disparut in perioada asta. Week-end placut tuturor!